Lamentarea „mor de plictiseală”, pe care o auzim în jur din când în când, este considerată o exagerare dintr-un motiv bine întemeiat – este foarte puțin probabil ca cineva să moară din cauza unei zile plictisitoare.
Dar, deși plictiseala ocazională nu ucide, cercetările au indicat că plictiseala pe termen lung poate crește riscul de moarte prematură, hazard care are o strânsă legătură cu anumite alegeri ale stilului de viață.
Există modalități prin care plictiseala poate fi abordată înainte de a afecta negativ sănătatea celui în cauză. Există modalități de a depăși plictiseala, iar lupta împotriva acestei nadorite stări ne poate ajuta să ducem o viață mai sănătoasă. Iată recomandările psihologului Janet Brito, doctor în psihologie și autorul unei serii de cărți de specialitate.
Ce spune știința
Odinioară considerată o exagerare din copilărie, cercetătorii știu acum că ar putea fi posibil să mori de plictiseală. Iată ce spune știința despre plictisit – și ce puteți face în acest sens.
Condiții de bază
În general, plictiseala este mai probabil să apară la persoanele cu următoarele afecțiuni: alexitimie (incapacitatea de a descrie și identifica emoțiile), tulburare de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD), demență, inclusiv boala Alzheimer, depresie, sensibilitate crescută, leziuni cerebrale. Acest lucru este valabil mai ales dacă respectivele afecțiuni nu sunt tratate.
Riscuri sporite
Cercetările din ultimul deceniu au arătat că plictiseala, de una singură, nu ucide. Cu toate acestea, plictiseala pe termen lung poate crește riscul de deces prematur din cauza faptului că poate mări nivelul hormonilor de stres din organism, ceea ce duce la un risc mai mare de boli cardiovasculare.
Factori de risc
Un studiu cheie din 2010 despre plictiseală a constatat că următorii factori de risc au crescut probabilitatea plictiselii cronice: sănătate generală precară, rata mai scăzută a activității fizice regulate, vârsta tânără, sexul femeiesc, un grad de angajare mai mic și boala Alzheimer.
Pericole fizice
Legătura dintre plictiseală și moartea prematură nu este pe deplin înțeleasă. Mai degrabă decât o cauză directă și efect, cercetătorii cred că plictiseala pe termen lung poate duce la probleme de sănătate care pot reduce durata de viață.
Alegeri nesănătoase
Plictiseala poate fi, de asemenea, legată de următoarele alegeri ale stilului de viață: fumat, abuz de alcool, consum de substanțe interzise, binge eating (ronțăitul fără noimă), consum de alimente nesănătoase.
Riscul de infarct
La fel ca stresul, plictiseala poate exercita o presiune excesivă asupra inimii și sistemului circulator. Acest lucru poate crește riscul de atac de cord, dar și alte riscuri în cazul în care imunitatea scăzută a condus deja la declanșarea mai multor boli.
Risc de depresie
Plictiseala pare să aibă, de asemenea, o conexiune strânsă cu depresia. În unele cazuri, plictiseala constantă poate duce la depresie, dar și reciproca este valabilă în alte cazuri. Netratată, depresia este legată de un risc crescut de boli de inimă. Tratarea oricăror afecțiuni de sănătate este o formă de a lupta împotriva plictiselii.
Combaterea plictiselii
O modalitate de a lupta împotriva plictiselii este îmbrățișarea unei rutine zilnice. Deși implicarea în exact aceleași activități în fiecare zi nu este obligatorie, este utilă rezervarea și dedicarea anumitor ore special pentru muncă, exerciții fizice, diferite sarcini, hobby-uri sau socializare. Totuși, chiar și cu o rutină bine pusă la punct, este posibil să intervină plictiseala din când în când.
Motivații și beneficii
Plictiseala are capacitatea de a stârni idei creative și de a lansa noi proiecte. Pentru copii, plictiseala poate propulsa noi rute de joacă și de auto-divertisment, care pot contribui la dezvoltarea creativității, a încrederii în sine și a abilităților de relație. Ca motivator pentru schimbare, plictiseala poate duce la idei noi, reflecție și creativitate. Poate alimenta căutarea noutății, inclusiv stabilirea unui nou obiectiv sau lansarea într-o nouă aventură.
Stimuli și companie
Dacă ne simțim plictisiți fie din lipsă de stimuli, fie din lipsă de companie, specialiștii ne sugerează să luăm în considerare diferite activități, cum ar fi cititul unei cărți noi, răsfoirea unei reviste sau ținerea unui jurnal personal. Alte activități propuse sunt sportul, fie că ne referim la tipul de antrenament preferat, fie că vorbim despre ceva nou, cum ar fi un curs de dans. Specialiștii ne mai propun gătitul – de preferat este o rețetă nouă, activități de voluntariat sau caritate în propria comunitate, meditația, conversații video cu prietenii sau cu persoana iubită, un nou hobby ș.a.
Somnul și comunicarea
Recomandările mai conțin două puncte esențiale: somnul – dormiți suficient în fiecare noapte, astfel încât să aveți energia necesară pentru a fi activ în timpul zilei – și comunicarea – este important ca starea de plictiseală cronică să fie adusă la cunoștința unui prieten sau a unei persoane dragi. Dacă este necesar, problema plictiselii cronice legate de depresie sau anxietate trebuie discutată cu un profesionist în domeniul sănătății mintale. Odată identificată plictiseala, putem dobândi puterea de a trece peste ea.
Cauză și efect
Așa cum reiese din cele de mai sus, a fi plictisit din când în când nu este dăunător. Cu toate acestea, în cazul multor adulți, plictiseala pe termen lung poate afecta negativ sănătatea. Cu precădere, efectele plictiselii pot fi mai puternice în prezența unor afecțiuni de sănătate netratate, cum ar fi depresia. De asemenea, este posibil ca o afecțiune mintală sau o boală cronică să crească șansele de a experimenta plictiseală.
Prevenție și suport
Cel mai bun mod de a preveni instalarea plictiselii este să o întâmpinăm cu pieptul înainte, făcându-i față direct. Ajută enorm să rămânem activi social, să ne dedicăm unor pasiuni, să ne angajăm în activități sportive sau de alt gen.
Desigur, specialiștii avertizează că în cazurile în care plictiseala conduce la vulnerabilitate față de sentimentul de depresie, la consum de substanțe interzise sau la intenții de autovătămare, este absolut necesar sprijinul unui profesionist în domeniul sănătății mintale.
